:(
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-09-20 23:23
simt ca ma despart de un loc mult prea drag incat sa ma bucur deocamdata de ce urmeaza.

nu stiu daca sunt multi oameni carora le vine sa planga cand isi dau demisia. bine, nu am plans , pentru ca ar fi fost penibil, insa nici mult nu mai aveam:(. imi pare rau ca plec insa, in acelasi timp, imi dau seama ca asta este singura solutie.

azi am uitat de stresul din perioadele aglomerate, de nebunia deadline-urilor, de discutiile prelungite la telefon, de oboseala, de timpul liber consumat in fata calculatorului, de orele prelungite de lucru.

azi mi-am amintit doar de echipa senzationala, de sefa mea care este intr-adevar o super-woman (desi se intretine cu 5 cafele pe zi), de momentele cand chiar contau ideile mele, de momentele cand radeam, glumeam si ma distram cu colegii mei si, mai ales, de faptul ca probabil este printre putinele locuri de munca unde nu exista prea multe intrigi, un loc in care te simti confortabil cand deschizi usa dimineata.

nu plec in primul rand pentru bani. plec pentru faptul ca vreau sa ma lamuresc odata pentru totdeauna daca PR-ul este intr-adevar ceea ce imi doresc. nu vreau sa raman in gand cu "ce-ar fi fost daca...", vreau sa incerc si sa nu imi pun in spinare regrete care pot fi oprite din timp.

ar trebui sa ma bucur. probabil, acum un an si ceva, daca as fi avut ocazia de acum, as fi sarbatorit trei zile si trei nopti. acum simt un gol in stomac. si mi-e greu. ar fi trebuit sa nu mi se spuna ca imi dau orice daca raman, as fi dorit sa nu mi se spuna ca sunt persoana pe care regreta cel mai mult ca o pierd. as fi dorit sa-mi spuna "succes" si atat. poate asa nu simteam ca ma despart de ei ca de o familie:(.

decizia de a pleca ramane si nu pot sa ma mai razgandesc. probabil ma voi obisnui. insa nu-mi doresc sa ma obisnuiesc, doresc sa imi placa mai mult decat aici. of, sunt atatia tineri care viseaza sa ajunga la agentia asta. si eu ma duc la ei cu plansul in nas:(. cred ca ar rade de mine daca ar sti:).

Comentarii

  1. Laura

    pr-ul iti poate aduce multe impliniri, pe mine m-a ajutat sa nu ma simt doar o rotita intr-un business care trebuie sa creasca (si eu pedaland de muma focului...). PR-ul mi-a amintit si imi reaminteste, ori de cate ori se intampla cate ceva frumos, ca nu ne-am pierdut sufletele, ca inca suntem vii, chiar daca ne aflam sus, pe baricade :)
    si in pr nu te plictisesti niciodata, cunosti o multime de oameni extraordinari si poti sa-ti implinesti visele. alaturi de multi altii care viseaza in tacere si nu indraznesc sau asteapta doar un mic imbold pentru a fi fericiti :)

  2. nonpersonale

    Lucrezi in PR acum? tare sa bucur sa aud ca iti place:). si eu sper sa fie bine, desi am avut o strangere de inima cand mi-am dat demisia.

  3. Laura

    da, lucrez in PR, la o companie f misto (www.lugera.ro) :)

  4. nonpersonale

    hmmm:). la lugera? am fost si eu la voi la un moment dat. numai ca postul propus nu era foarte atragator si am renuntat. insa mi s-a parut o atmosfera destul de calda si oameni voiosi:).


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile


Termeni si Conditii de Utilizare