toate drumurile duc catre normalitate
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-28 19:08
in ultima vreme, nu am tinut deloc la mine. mi-am distrus nervii si ochii, incercand sa par un om bun, responsabil, serios si incapatanat. si nu am rezolvat nimic. simt amar pe limba si gatul negru.

si nu este bine nici in continuare. pentru ca perseverez sa traiesc printre oameni obisnuiti , facand lucruri obisnuite. in loc sa descopar oameni si sa calatoresc cu un zambet larg in rucsac, accept sa plec in mini-excursii banale, care sper sa ma salveze si sa salveze si ceea ce a mai ramas din farmecul zilelor senine.

daca as putea, m-as ridica acum de la birou si as lua un tren fara nume, catre orice destinatie. dar nu am forta suficienta. poate o sa cer de la farmacie niste pastile pentru adormirea gandurilor banale si pentru stimularea clipelor nebune care imi erau atat de dragi intr-o vreme si pe care le simt acum pe o alta planeta. o planeta care are grija de ele, nu le neglijeaza de teama sa nu devina ridicole.

sa fumez...sa nu fumez
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-21 14:00

Asa arata o camera pentru fumatori dintr-o firma (nu mai imi amintesc despre ce companie este vorba). Asadar, discutii intre doi morti, cu asistenta bisericeasca deasupra capului:P. O abordare sugestiva si fooooarte originala. Insa ma indoiesc ca un fumator impatimit s-ar gandi vreo clipa ca se afla pe marginea unui cavou cand fumeaza. Cel mult, ar fi amuzat de imaginatia bogata a unora, care incearca din raspunteri sa il "salveze".

Cred ca atunci cand esti fumator inrait , mesajele de tipul 'nu fuma, pentru ca...", oricat de inedite sau de scary, nu au niciun efect. Pentru ca alegi deliberat de devii fumator si esti impacat cu viciul tau. Numai in cazul in care apar sanatate reale (nu doar sugerate penibil pe pachetele de tigari), poti sa iei problema in serios.

orasul fluturilor
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-19 13:56
in copilarie, am avut ocazia sa dorm langa un camp plin de fluturi. acum, cand imi amintesc, totul pare ireal. fata de parcurile urbane, unde fiecare gaza si fiecare gandacel au ipod-uri la urechi, acolo fluturii erau liberi si se agitau la stanga si la drepta, in functie de bataile vantului.
era o pajiste intinsa si noi alergam in mijlocul lor, ca niste vanatori inraiti. pentru ca, da, ne jucam de-a doctorul, ii prindeam si ii tineam in captivitate. unii, mai putin norocosi, nu mai puteau sa zboare niciodata, pentru ca aripile lor fara polen nu le mai sustineau avantul. altii prindeau un moment de neatentie pentru a se ridica deasupra copacilor, intr-un zbor frenetic si dezmatat, pana in curtea bisericii din apropiere.
erau zeci, familii intregi de fluturi muticolori. probabil acela era taramul lor magic, home sweet home, pentru ca nu se grabeau sa il paraseasca. si cand apaream pe furis printre ei, se agitau, dadeau frenetic din aripi si se ascundeau printre flori. probabil se avertizau intre ei, dar noi nu aveam urechi sa ii auzim. noua ocupatie de "doctor de fluturi" era mai interesanta decat tipetele lor de deznadejde.

blog vesel, pentru ca asa vreau eu:P
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-15 16:35
doresc ca blogul meu sa fie vesel si rumen in obraji. desi nu pot sa ma abtin cateodata, in general nu scriu pe blog cand sunt trista.
acum e mai bine:). asa ca, am maturat tristetea de la colturi si am parfumat ziua cu amintiri placute:).

PS: aseara, impreuna cu sora mea (eu copywriter, ea Art), am oferit si noi o versiune pentru Fredo & Pid'Jin. they're funny! si noi i-am pastrat asa....:).

.
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-12 17:37
actorii sunt printre putinii oameni care stiu cum o sa arate sfarsitul lor. moartea lui Adrian Pintea a oferit sansa unui nou maraton mediatic, cat se poate de lacrimogen.

ca actor, nu se poate sa nu observi ce se intampla in cazul disparitiei unui coleg. si nu se poate sa nu-ti dai seama: asa va fi si la mine! multi oameni la inmormantare, momente memorabile si mult talk-show, in care fiecare invitat va vorbi cum se pricepe mai bine despre mine. si apoi tacere.

pentru ca un astfel de " spectacol" nu poate fi intretinut mai mult de cateva zile. raman in urma o cruce comemorativa si cateva inimi care bat in continuare in ritm cu cel care a murit. in rest, flori uscate si mult praf.

si daca...?
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-09 23:05
unii oameni nu s-ar fi indragostit niciodata daca n-ar fi auzit de dragoste. dragostea nu e niciodata un dat, este construita si definita de diferitele societati.

in cel putin o societate, Manu din Noua Guinee, nici macar nu exista un cuvant pentru dragoste. in alte culturi, dragostea exista, dar i se atribuie forme particulare.

poezia de dragoste egipteana antica nu era interesata de rusine, vinovatie sau ambivalenta. grecii nu aveau nicio problema cu homosexualitatea, crestinismul proscria trupul si atribuia valente erotice sufletului, trubadurii puneau semnul egal intre indragostit si dragostea neimpartasita, romanticii faceau o religie din iubire...

azi, S. M. Greenfield, intr-un articol din Sociological Quaterly spunea ca dragostea este tinuta in viata de catre capitalismul modern pentru a motiva indivizii sa ocupe pozitiile sot-tata si sotie-mama...pentru a mentine in functiune sistemul social.
Alain de Botton

evenimente neprevazute
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-07 16:36
de unde stim ca asta e ultimul sarut? de unde stim ca asta e ultima imbratisare sau ultima strangere de mana? am urmarit serile astea niste episoade din " anatomia lui grey ", in care una dintre tipe incerca sa-si aminteasca ultimul sarut cu " the love of her life".

in cazul meu, imi amintesc perfect ultimele saruturi, cele de dinainte de despartire(probabil pentru ca despartirile erau programate si stiam sigur ca "asta e tot"). imi amintesc perfect si cand am vazut ultima data oameni dragi care, apoi, au disparut definitiv din viata mea sau cu care relatia s-a racit foarte mult, incat am devenim straini.

sunt curioasa daca, in cazul in care iubesti, poti sa-ti amintesti de ultimul sarut. pentru ca, intr-o iubire, despartirea nu tine cont de ceas sau de data. ea te poate lua prin surprindere oricand, chiar si atunci cand crezi ca totul e sub control. si atunci, un "eveniment neprevazut" te face sa constientizezi ca ultima clipa petrecuta alaturi de cel drag poate nu a fost traita in asa fel incat sa ramana cu tine forever and ever. irosim momente care ar putea fi extraordinare aruncandu-le in anonimat. si cand reusim sa mai scoatem capul la lumina cu cate un gest de afectiune iesit din comun, suntem mandri o saptamana de ce lucru "maret" am facut. uitam ca, la inceput, fiecare zi era asa, fantastica.

maruntisuri
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-06-04 15:41
astazi am indeletniciri de gradinita. cu o foarfeca mare, decupez mock-up-uri cu brosuri si sunt atenta la colturi si la stanta, unde mi-ar fi trebuit o forfecuta de domnisoara, pentru a taia precis; ascut multe creioane galbene cu o ascutitoare cu ochi mari de broasca, ce isi dilata burta ca un acordeon, pe masura ce o igras cu resturi de mina neagra si lemn.

ma mai amuz cu cate un follow-up pentru ca nu am chef, pentru ca abia tin telefonul la ureche si pentru ca uit numele celui pe care il caut exact in momentul in care ar trebui sa mi-l amintesc.

aseara am avut rabdare sa ma uit la prima jumatate din shrek 3. poate pentru ca eram prea obosita si mi-era lene sa ma gandesc la o alta varianta de a petrece o duminica tarzie de inceput de iunie. nu sunt pasionata de filme. ar fi bine ca, atunci cand ma hotarasc sa urmaresc unul, sa aleg macar un film bun.


Termeni si Conditii de Utilizare