cand nu mai stai pasiv si privesti de la departare, poti schimba putin cate putin lumea:)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-30 18:10
ieri, daca as fi fost singura pe strada, as fi trecut mai departe. un accident de circulatie m-ar fi contrariat pe moment, dar nu as fi pierdut prea mult vremea cu dezbaterea problemei: cine a fost de vina?
insa nu am fost singura. si am devenit martor. am mers la politie, am explicat cum s-a intamplat si am stat cu baiatul accidentat pana a fost preluat de politisti si dus la spital pentru eliberarea unui certificat medico-legal.

prietenul meu considera ca lipsa de bun-simt a soferilor trebuie sanctionata in consecinta. in momentul in care a vazut cum un sofer loveste un baiat pe verde, iese din masina sa vada daca si-a indoit-o si pleaca fara macar sa-i adreseze vreun cuvant celui accidentat, nu a stat nicio clipa pe ganduri.

sunt un om egoist cateodata. cum am mai spus, singura fiind, nu m-as fi implicat in acest incident decat cu o privire plina de compasiune sau cu o incurajare. nimic mai mult. insa, imi dau seama ca oamenii ca mine ii incurajeaza pe cei care se simt regi ai soselelor sa continue cu aceasta atitudine agresiva si cu acest aer de superioaritate. pentru ca am reactionat, individului i se face dosar penal.

in week-end am mers la bunica:)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-29 17:58
nu e bunica mea, dar seamana cu toate bunicile din lume. rumena in obraji si cu frica de dumnezeu.
are un sopron maaare si usi din lemn arse de soare. multe flori in gradina, colorate de un pictor necunoscut. un caine pe care il cheama ca pe mine (ce coincidenta ciudata!!!).
ne-a invitat la cirese...direct din pom. ne-am jucat cu samburii si ne-am amuzat de puii de rata, care scosesera capul din oua de cateva zile.
bunica are un parau in curte, care se transforma in zmeu la fiecare adiere de ploaie. insa ea stie cum sa il potoleasca. a ascuns in beci o bagheta magica, de care se foloseste cand vremea e nervoasa. si multe bancute din lemn, aliniate cuminti pe langa pereti. acolo se aseaza cand cauta odihna sau cand numara frunzele calatoare.

punct
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-28 20:26
definitie proprie a momentului cand incepi sa fii un om matur: cand nu mai cauti sprijin in ceilalti pentru problemele tale si incerci sa te ajuti singur, desi e ingrozitor de greu.

nu esti matur cand renunti la gesturile copilaresti si adopti o masca de om serios, care nu zambeste decat la glume bune. nu esti matur cand incepi sa preferi chefurile linistite, la care toti stau la masa, mananca si beau.

esti matur cand te certi pe rupte la telefon si stii ca nu mai merge. si raspunzi la urmatorul apel ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. pentru ca nu mai e cazul sa arunci pe spatele parintilor greutatile tale.

.
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-24 15:16
cand esti trist, iti ascunzi ochii de privirea multimii, mergi cu pasi marunti si ezitanti si eviti inghesuiala. pentru ca gandurile pot sa-si miste rotitele in liniste, pe vreme rascolitoare si pe stradute laturalnice.
cand esti trist, nu prea e nevoie sa spui ce simti. pentru ca se vede.

oferte studentesti
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-23 18:50
am fost luni seara in regie, la bowling. am parcat masina undeva langa un camin si ne-am trezit cu un mare borcan de muraturi aruncat aproape de noi. m-am uitat in jur si am observat ca era plin de gunoaie, de tot felul (inclusiv tampoane!!!). sunt convinsa ca cei care arunca acele gunoaie pe geam o fac din amuzament. in plus, stiu ca nu sunt supravegheati (vina nu are cum sa cada asupra lor). intr-un camin, locuiesc zeci de studenti. lasa o "amintire" inocenta. un gunoi in plus nu mai conteaza. din pacate, conteaza pentru aceia care nu au alta alternativa si care si-ar dori sa respire aer curat cand deschid geamul, nu iz de mancare putrezita:(.
mi-am amintit de perioada cand am stat la camin, intr-a opta. era o varianta la indemana, pentru ca pe vremea aceea tocmai intrasem la Liceul "George Enescu" si caminul era foarte aproape. conditiile erau ingrozitoare. stateam 5 fete intr-o camera in care abia puteai sa te misti, la parter. stiu cum e sa iti fie frica sa deschizi geamul. pentru ca, de multe ori, privelistea nu era deloc imbucuratoare. noroc ca a fost zapada mult timp in anul respectiv (inca erau ierni grele) si a mai acoperit din rautatea oamenilor.
bineinteles, baia era comuna iar in week-end nu venea femeia de serviciu. nu e cazul sa intru in detaliu. foarte greu mi-a fost la dusuri. pentru ca ma simteam ca intr-un lagar de concentrare. numai acolo vazusem eu femei goale care intrau impreuna intr-un spatiu stramt si mucegait, cu dusuri agatate sinistru de pereti. fara vreun paravan, nici macar un loc decent unde sa pui prospul si sapunul.
conditiile s-au mai schimbat de atunci. insa nu foarte mult. am vazut ca prin regie sunt termopane. ele nu pot inlocui mizeria din wc-uri sau din spatele caminelor.

mi-am amintit de un campus universitar de langa Barcelona, unde am avut sansa sa stau timp de 10 zile. suuuper. studentii erau cazati in apartamente compuse din 3 dormitoare, 2 bai si un living imens, continuat cu o terasa. fiecare camera avea cartele de acces. campusul in sine era un mini-orasel. aveau la dispozitie nu stiu cate biblioteci, magazine de tot felul, sali de luctura, sali de evenimente . in plus, seara, existau o gramada de barulete unde se juca mult biliard si se bea mult alcool:).
si o piscina....atat de limpede, ma simteam o mica vedeta:). acolo am invatat pentru prima data sa inot. nu mi-a fost frica sa inghit multa apa, era mult prea curata pentru a ma insela. in plus, era schimbata in permanenta.

astept sa rasara si la noi un astfel de campus, pe langa muuultele cartiere rezidentiale. in studenti nu se investeste prea mult, ca e cool sa stai in mizerie cand esti tanar.

angajat de doi lei in romania
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-18 16:40
oriunde citesc despre pretentiile angajatorilor, aflu acelasi lucru: candidatii cer salarii mari, nemeritate. de ce nemeritate? pentru ca esti la inceput de drum si nu ai ani grei de experienta in spate? pentru ca ti-ai tocit creierii pe bancile scolilor?

de exemplu ( nu e vorba de lauda), admiterea la Facultatea de Comunicare si PR este destul de grea. cand am dat eu, acum cativa ani, erau foarte multi candidati si locuri putine. evident, cei care nu au reusit sa intre, au inceput sa invoce motive de genul: aia care au intrat au avut pile, au avut noroc, stiau pe cineva de acolo, etc. va garantez ca 90% dintre colegii mei si-au meritat locul pe lista admisilor.

si acum, cand avem nevoie sa dovedim ca suntem buni, chiar fara mare experienta in spate, ni se taie din avant cu niste salarii in batjocura. motivatia financiara conteaza foarte mult. recunosc, si mediul de lcuru e important, si aplecarea ta catre un domeniu sau altul. insa, cand ti se cere sa lucrezi din greu la un proiect amplu, cu un client dificil, ai dori sa ai si niste avantaje din asta. se pare ca, in ultima vreme, nici macar nu ti se mai multumeste pentru ajutor. ce sa mai zic de bonusuri. acestea apar foarte foarte rar si sunt derizorii. pastram traditia de a ne bate joc de tineri, ca ei sunt mici si prosti, cauta sa se afirme pe bani putin. ei nu trebuie sa aiba pretentii, ca nici noi nu am pornit de sus.

si atunci, stai si te gandesti. de ce nu as lucra intr-un casino, la un hotel, de ce nu as fi chelner intr-un hotel de lux? merita sa castig de nu stiu cate ori mai putin, desi am mare nevoie de ceva bani in plus?
eu inteleg ca nu toti tinerii care aspira la recunoasterea valorii lor au si motive sa o faca. insa si oamenii capabili trebuie sa treaca printr-o perioada umilitoare, cand au impresia ca lucreaza pe gratis, spre satisfactia angajatorilor? ce e mai rau e ca aceasta perioada se tot lungeste....

am aflat de salarii de inceput in PR de....3 milioane!!!! (lei vechi). daca esti bun, ti se maresc la 5. 3 milioane castiga si vanzatoarea de la colt, care isi roade unghiile toata ziua.

arta de strada cu mesaj:)
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-17 17:12
e bine sa transmiti un mesaj daca, intr-adevar, ai ceva de spus.

prin texte:
"if you feel dirty, insignificant and unloved, then rats are a good role model. they exist without permission, they have no respect for the hierarchy of society and they have sex fifty times a day".

"i want to be a non-conformist. just like everybody else".


sau vizual:


stencil: queen victoria:)


drawing:




I like Mister Bansky! (http://www.banksy.co.uk/)

vecinul din blocul de vizavi
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-16 21:20
in fiecare dimineata, apare de pretutindeni, nu conteaza ora. poate are insomnii.

invariabil, e asezonat cu o costumatie potrivita cu vremea, insa tare ponosita. cred ca locuieste intr-o garsoniera plina de monstruleti, care isi fac de cap cu hainele lui noaptea si le sfasie pe la incheieturi, cand se joaca de-a v-ati ascunselea.

cauta oameni de bine, cu care sa schimbe doua vorbe. fumeaza mult si numai tigari care miros ascutit de la departare.

ii place sa fie un om activ, chiar daca nu prea are ce sa faca. de exemplu, indreapta fiare, sapa in gradina din fata blocului, matura gunoaiele aduse de vant.

invariabil, are pe langa el pisici. le trateaza ca pe niste copii si vorbeste cu ele melodios.

o astfel de vreme....
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-15 13:58
pe fundal, o vioara acompaniaza o voce trista. caldura verii patrunde prin jaluzele. in bucatarie, paharul cu apa rece straluceste imbietor. in baie, robinetul asteapta sa fie deschis si utilizat. patul te cheama sa iti impreunezi mainile si sa adormi cufundat pe o perna rosie. trandafirul chinezesc, insetat, cauta o ultima picatura de racoare. balconul viseaza ca are pe pervaz zapada afanata, deasupra careia se joaca in lumina fulgi de zapada multicolori.

afara, praful colinda uituc in toate partile, inclusiv printre suvitele de par ale domnisoarelor. bancile cauta umbra copacilor. sinele de la tramvai se dilata, scuipand scantei. masinile claxoneaza asurzitor, suparate ca au fost scoase din garaj . oamenii devin mai negri la fata si merg cu privirile in pamant, ferindu-se de razele soarelui dogoritor, care le intra in ochi.

sad
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-11 17:19
http://www.lacasadelhorror.com/ - un website creat de Amnesty International Puerto Rico .
horror!!!! ca tot vorbeam de ignoranta mai devreme...
si continui cu http://www.meimportaunhuevo.com/ , despre tinerii care mor in accidente de circulatie.

etica medicala - subiect tabu
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-11 15:02
am avut o stare total aiurea zilele astea. totul a pornit de la o dimineata insorita si calda, care si-a intrerupt brusc ritmul molcom cand am deschis usa apartamentului. in fata mea era o cruce mare din lemn, putin mai departe un sicriu si multe lumanari aprinse. parca eram intr-un film de groaza, rulat dimineata, nu seara. am aflat ca vecina noastra murise in noaptea respectiva. e ciudat sa fii singur. a murit discret, asa cum traise pana atunci. si nu am simtit nimic (nici nu aveam cum sa simt, pentru ca nu avea cine sa o planga). trist. am aflat aseara ca o vecina a chemat salvarea si biata femeie a murit intre timp. medicii de serviciu s-au suparat rau de tot ca au batut drumul degeaba, daca tot era moarta:(.

cum la noi serviciile medicale sunt ori proaste, ori costisitoare, banii mei sunt numarati drastic in ultima vreme. sper sa fiu mai bine si sa nu mai trebuiasca sa dau iar milioane la farmacie. sunt suparata pe doctori! mica fiind, avea mama grija sa am parte de cele mai bune servicii. acum, daca nu mai e langa mine, trebuie sa ma descurc singura. prima data, m-am lovit crunt de indiferenta doctorilor acum vreo 3-4 ani, cand am facut o cadere de calciu la miezul noptii. am fost dusa de niste prietene la spitalul din apropiere. abia ma tineam pe picioare, dar a trebuit sa astept sa se termine o telenovela la tv. mi-au facut o injectie cu calciu, fara prea multe explicatii si m-au lasat pe un pat infect, sa imi revin. langa mine, cred ca era un cersetor care gemea in continuu (nu mai aduc in discutie mirosul...). dupa o vreme, daca am vazut ca nimeni nu ma baga in seama, m-am ridicat ametita si m-am dus la ei in cabinet, sa ii intreb daca imi mai fac ceva. au fost foarte surprinsi: "ce, nu ai plecat inca? ai si tu grija data viitoare". fara reteta, fara vreo alta consultatie....

evit sa ma gandesc cum ar fi daca as avea o problema cu adevarat serioasa. ori va trebui sa scot bani frumosi din buzunar, pentru a avea parte de serviciile pe care mi le doresc, ori va trebui sa ma astept la o indiferenta dusa dincolo de limita suportabilului. nu inteleg de ce vor cu tot dinadinsul sa ne faca sa ne simtim prost pentru ca suntem bolnavi si pentru ca ii deranjam dintr-o discutie personala cu asistenta. pentru ca nu i-am pus eu sa aleaga aceasta meserie. inteleg ca nu au salariile pe care si le-ar dori. dar nu e vina mea. poate nici eu nu am salariul pe care mi l-as dori momentan, dar nu imi bat joc de un banner sau de un spot.

tentatii mari
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-09 16:17
avem printre clienti o mare firma producatoare de ciocolata. de fiecare data cand vin la noi, ne aduc bomboane, tablete, cutii intregi cu ciocolata. de fiecare data cand mergem la ei, ne intoarcem cu bratele pline.
cum sa rezisti intr-o atmosfera asa dulce? pentru mine e chiar un chin. mi-am propus sa incerc sa mai renunt la dulciuri, vad ca nu prea reusesc. nu pot sa rezist tentatiei de a desface o cutie cu praline.
mai sunt vreo 4 cutii cu bomboane, inca nedesfacute. le vad de la birou cu celofanul lor care straluceste puternic. si le simt deja gustul. sper sa reusesc sa nu mai desfac vreuna pana plec.

romanii te impiedica sa vezi romania
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-07 15:00
traim in romania si asta se simte oriunde: intr-un restaurant din Sighet, unde a durat 2 ore pana am fost serviti , desi ni se spunea din 5 in 5 minute ca aduc mancarea imediat , in gara din Viseul de Sus, cand asteptam mocanita care a intarziat mai bine de 2 ore, pentru ca astepta un autocar cu fitosi ce nu au putut sa se trezeasca devreme. te astepti ca totul sa mearga ca pe roate. si te intristezi cand nu poti sa te bucuri de fiecare clipa, pentru ca esti impiedicat de tot felul de"situatii" neplacute.

pacat de locurile pe care le-am vazut, de cele mai frumoase biserici din tara, de cele mai frumoase gradini. timp de 3 zile, m-am trezit sub lumina dealului cu pomi infloriti din fata casei. timp de 3 zile, am admirat si am fotografiat o multime de femei imbracate in port traditional. le priveam ca pe niste raritati, si ele se simteau speciale:).

mentiune: "cimitirul vesel" nu e deloc vesel:(....cel putin pentru mine. crucile colorate povestesc viata unor oameni care au fost candva ca noi, vii. o marmura rece trece mai usor neobservata, o poveste pictata pe lemn umanizeaza...
sau poate nu am avut eu dispozitia necesara pentru a zambi.

nu ma asteptam sa vad in satele din Maramures un muzeu viu. doar in izolare poti sa te pastrezi unic. pentru ca, in contact cu lumea moderna, gusturile se amesteca si preferi sa lasi pe seama muzeului datoria de a reda specificul zonei. insa nu am fost dezamagita pentru ca aerul local il simti in blandetea oamenilor, in port ,in interiorul bisericilor si in putinele porti mari din lemn, care te indeamna sa le treci pragul.
nu putem sa impunem unor oameni din 2007 sa traiasca la fel ca acum 100 de ani. pentru ca nici noi nu traim ca bunicii nostri. insa, trebuie sa ii fortam sa nu-si piarda bunul gust si sa pastreze intr-o mica parte a sufletului mandria ca apartin acelui loc si ca sunt unici. ca turisti, putem sa facem asta daca renuntam sa platim bani frumosi la niste pensiuni din beton, care arata mai rau decat un apartament din bucuresti.

the perfect mood for music
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-07 12:12
beautiful, beautiful, beautiful!!! the song has to be listened in silence:).

ATHLETE - WIRES

You got wires going in
You got wires coming out of your skin
You got tears making tracks
I've got tears that are scared of the facts

Running down corridors, through automatic doors
Got to get to you, got to see this through
I see hope is here in a plastic box
I've seen Christmas lights reflect in your eyes

You got wires going in
You got wires coming out of your skin
There's dry blood on your wrist
Your dry blood on my fingertip

Running down corridors, through automatic doors
Got to get to you, got to see this through
First night of your life, curled up on your own
Looking at you now you would never know

I see it in your eyes; I see it in your eyes
You'll be alright
I see it in your eyes; I see it in your eyes
You'll be alright
All right

Running down corridors, through automatic doors
Got to get to you, got to see this through
I see hope is here in a plastic box
I've seen Christmas lights reflect in your eyes

Running down corridors, through automatic doors
Got to get to you, got to see this through
First night of your life, curled up on your own
Looking at you now you would never know.

.
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-04 13:36
nu stiu ce am. chiar nu stiu.
dau cu piciorul unui om care chiar tine la mine si imi demonstreaza asta tot mai des.
il rasplatesc intr-un mod nefiresc. uitand de momentele noastre, uitand sa fiu atenta cu el in clipele in care si-ar dori sa fac asta. mi-e frica sa lupt pentru noi. gandesc aiurea si total nesanatos.

de ce prefer sa aman totul, cand ceea ce am acum e ceea ce imi face bine?
de ce visez ca facem dragoste si, in realitate, abia il mai sarut?
de ce ii spun ca nu am chef sa ne intalnim cand as prefera sa ma mangaie pe par si sa adoarma langa mine?

am uitat de noi zilele astea. si simt cum un moment de mare neatentie m-a dus cu cateva luni bune in urma. week-end-ul nostru s-a transformat intr-un week-end de grup, in care el mi-a fost doar prieten, nu iubit. locurile noi pe care le-am vizitat, oamenii ospitalieri si voia buna nu pot inlocui nevoia de mine. si am simtit asta, dar nu am vrut sa recunosc.

muzeul victimelor comunismului
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-03 13:51
luni, am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei din Sighetul Marmatiei. Sumbru loc pentru o regiune atat de calma, cu pomi infloriti si biserici ce se ridica pana la cer.
"Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate sa fie o forma de justitie" (Ana Blandiana). acest citat de la intrare deschide portile fostei inchisori.

bineinteles, nu avem cum sa retraim acele clipe de cosmar sau sa simtim spaima si urletele din pereti. pentru ca avem norocul sa traim in 2007.

"In zilele de 5-6 mai 1950 au fost adusi la penitenciarul Sighet peste o suta de demnitari din intreaga tara ( fosti ministri , academicieni, economisti, militari, istorici, ziaristi, politicieni), unii dintre ei condamnati la pedepse grele, altii nici macar judecati. Majoritatea aveau peste 60 de ani." in aceasta perioada, inchisoarea a devenit un loc de exterminare pentru elitele tarii. era usor sa te impui in fata unor oameni lipsiti de aparare, cu povara anilor pe umeri. printre gratii, nu aveau cum sa riposteze. In incaperea lui Iuliu Maniu se afla un pat ruginit, 2 galeti prafuite si o pereche de pijamale subtiri, prin care, probabil, frigul se simtea la el acasa.

curtea inchisorii te transpune neasteptat de bine intr-o lume chinuita, sugrumata de peretii reci. mausoleul ridicat in gradina mi s-a parut foarte interesant construit, printre putinele de la noi din tara care nu se pierde in detalii kitchoase. zidurile sunt reci si numele sunt inghesuite pe pereti negri.

la sfarsit, ajungi langa "Cortegiul Sacrificatilor", 18 siluete umane diforme, schingiuite, ce se indreapta parca oarbe care zidul din fata. cand m-am asezat in fata lor, am trait o senzatie stranie. parca niste ochi vineti, striviti de comunism, cautau cu disperare o forma autentica de mantuire.

timpul se joaca cu noi
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-05-02 15:51
cred ca timpul este un copil pus pe sotii. ii place sa se joace cu noi. ne amageste cateodata atat de mult, incat credem ca ne e prieten. cand colo, pleaca pe furis cand ne e lumea mai draga si ne priveste din umbra, amuzat ca alergam in cautarea lui.

e si foarte gelos. atunci cand ne simtim bine, zboara in vazduh fluierand, fara sa-i fie mila cand il imploram sa stea mai mult in preajma noastra.

in schimb, atunci cand ne suparam, sta cu o mana pe umarul nostru si, desi il impingem suparati intr-o parte, nu vrea sa plece si prelungeste clipele triste mai mult decat e nevoie.

timpul nu se dilata, timpul e cu toane, ii place sa fie stapan pe viata noastra.


Termeni si Conditii de Utilizare