now and then
     media: 2.00 din 1 vot

postat de nonpersonale in 2008-11-16 22:56
hai sa ne apucam de treaba. nu am mai scris de.....mai bine de un an.

pana la 14 ani, am fost convinsa ca drumul meu in viata se va opri in fata clapelor unui pian. de un an de zile, fac tech PR.
nu credeam ca voi putea vreodata oferi consiliere in IT&C. e clar, never say never.

de fiecare cand revad blogul acesta, imi amintesc de momentele placute cand puteam sa astern cateva randuri pe aici. acum, clipele acestea lipsesc in timpul zilei, pentru ca un task terminat aduce cu sine alte cerinte.

as scrie pagini intregi despre proiectele mele, despre clientii mei, despre oamenii pe care i-am cunoscut sau pe care doresc sa ii cunosc, despre bloggeri, jurnalisti, "vedete", premii, conferinte de presa , prezentari, etc, etc, etc. despre ambitii, colegi, frustrari, realizari. insa vreau sa las acest blog asa cum e.

in viata reala, nu ma ascund in spatele unei masti. imi place sa cunosc oameni si sa interactionez cu ei. insa aici vreau sa raman un om fara identitate. este mai bine pentru mine, este mai bine pentru acest blog.

long time ago, there was a blog
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2008-07-29 20:45
cred ca nu am mai scris de aproape un an.
aproape uitasem ca existi...

m-am oprit brusc, fara un motiv anume.
pur si simplu, nu am mai simtit nevoia sa scriu.
si, iata, dupa un an, ne revedem.
nu stiu pentru cat timp, deocamdata ma gandesc daca sa te deschid si maine...:).

film
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2008-05-28 19:10
oricum o sa-i vizitez.:)

talk, talk, talk
     media: 5.00 din 1 vot

postat de nonpersonale in 2007-09-28 17:38
am un inel mare cat jumatate de deget la mana. inelul are un pestisor rosu la mijloc, rotofei ca o bila de cauciuc. este prins intre doua maluri, care sfarama apa sarata in valuri galbene, brodate pe margine cu hartie creponata.
mi s-a spus ca inelul are in interior un punct rosu si sase dungi galbene, in zig-zag. nu ma multumesc cu explicatia asta.

aseara am fost in ota. am stat pe intuneric si am servit supa bavareza. acum cativa ani, ma intrebam unde se duc tipii "interesanti" in bucuresti, prin ce hubre le stralucesc ochii rosii de noapte. acum i-am vazut pe acolo pe cei pe care ii admiram pe vremea aia. nu stiu de ce, dar nu mi se mai par atat de interesanti. imi pare rau pentru ei.

abia astept sa merg la muse. pentru incalzire, ascult zilnic cate o portie. nu prea mult, sa nu ma plictisesc de ei pana saptamana viitoare. ar fi pacat sa nu tip si eu putin pe acolo, macar sa fac in ciuda unei raceli care nu ma lasa in pace de o luna. i-am promis ca nu o tratez cu pastile, ci ii bag pe gat numai ceai aromat. vad ca e pe toane. sunt zile cand pleaca putin prin oras, insa revine a doua zi de dimineata, mahmura si intepatoare, mirosind a prafuri si a picaturi de nas.

mai am cateva zile de lucru in agentie. sunt un om destul de corect, nu imi permit sa imi bat joc de clienti sau de un proiect. musc doar in tacere din agitatia lor. desi sunt in preaviz, am lucrat foarte mult in ultima perioada, pentru a termina un proiect foarte dificil. insa acum, gata. dorm mai mult, plec mai devreme. daca nu fac asta, o sa ajung obosita in partea cealalta si, pe langa stresul inerent primelor zile, o sa tin in maini muuulte cesti de cafea. si nu vreau.

:(
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-09-20 23:23
simt ca ma despart de un loc mult prea drag incat sa ma bucur deocamdata de ce urmeaza.

nu stiu daca sunt multi oameni carora le vine sa planga cand isi dau demisia. bine, nu am plans , pentru ca ar fi fost penibil, insa nici mult nu mai aveam:(. imi pare rau ca plec insa, in acelasi timp, imi dau seama ca asta este singura solutie.

azi am uitat de stresul din perioadele aglomerate, de nebunia deadline-urilor, de discutiile prelungite la telefon, de oboseala, de timpul liber consumat in fata calculatorului, de orele prelungite de lucru.

azi mi-am amintit doar de echipa senzationala, de sefa mea care este intr-adevar o super-woman (desi se intretine cu 5 cafele pe zi), de momentele cand chiar contau ideile mele, de momentele cand radeam, glumeam si ma distram cu colegii mei si, mai ales, de faptul ca probabil este printre putinele locuri de munca unde nu exista prea multe intrigi, un loc in care te simti confortabil cand deschizi usa dimineata.

nu plec in primul rand pentru bani. plec pentru faptul ca vreau sa ma lamuresc odata pentru totdeauna daca PR-ul este intr-adevar ceea ce imi doresc. nu vreau sa raman in gand cu "ce-ar fi fost daca...", vreau sa incerc si sa nu imi pun in spinare regrete care pot fi oprite din timp.

ar trebui sa ma bucur. probabil, acum un an si ceva, daca as fi avut ocazia de acum, as fi sarbatorit trei zile si trei nopti. acum simt un gol in stomac. si mi-e greu. ar fi trebuit sa nu mi se spuna ca imi dau orice daca raman, as fi dorit sa nu mi se spuna ca sunt persoana pe care regreta cel mai mult ca o pierd. as fi dorit sa-mi spuna "succes" si atat. poate asa nu simteam ca ma despart de ei ca de o familie:(.

decizia de a pleca ramane si nu pot sa ma mai razgandesc. probabil ma voi obisnui. insa nu-mi doresc sa ma obisnuiesc, doresc sa imi placa mai mult decat aici. of, sunt atatia tineri care viseaza sa ajunga la agentia asta. si eu ma duc la ei cu plansul in nas:(. cred ca ar rade de mine daca ar sti:).

cu demisia in buzunar
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-09-19 20:16
maine cel tarziu trebuie sa imi dau demisia. si acum stau intepenita pe scaunul de la birou cate 30 de minute, o ora, apoi ma duc pana la bucatarie, apoi pe afara, si apoi iar pe scaun.
ma uit la lucrurile din jurul meu si simt ca nu or sa mai imi apartina pentru multa vreme. in acelasi timp, abia astept sa scap de ele:).
cel mai greu o sa-mi fie sa ma despart de colegi. cred ca este noroc, pentru ca aici am intalnit pe cativa metri patrati o gramada de tineri foate tari, de care m-am atasat neasteptat de mult. insa colectivul nu compenseaza restul, din pacate:(.

idei simple, cautate in zadar
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de nonpersonale in 2007-09-18 13:49
http://www.koendemuynck.com/.

imi place. pentru ca, asa cum discutam mai devreme cu un coleg, "there are some good and really easy adverts there".
raspunsul meu: "some of the ideas are really good and easy, as you say. a good idea is simple most of the time, but there are a few persons who can have it".


Termeni si Conditii de Utilizare